Ruptura de tendon ahilean
Generalităţi
Tendonul lui Ahile este cel mai puternic tendon din corpul uman. Acesta se află în partea posterioară a gleznei, în porţiunea inferioară a gambei. Fiind superficial este și foarte uşor de palpat. Tendonul are inserţia la nivelul calcaneului (osul călcâiului). Se mai numeşte și tendon calcanean. Muşchii gastrocnemieni și soleus sunt situaţi pe partea posterioară a gambei și se unesc la nivelul inferior al gambei formând astfel tendonul lui Ahile. Acesta transmite forţa muşchilor gastrocnemieni și soleus la nivelul calcaneului asigurând astfel mersul, săritul şi alergarea. Chiar daca tendonul este puternic acesta este vulnerabil la leziuni datorită forţelor foarte mari ce acţionează la nivelul său.
Cauze
Majoritatea rupturilor de tendon apar în timpul sportului, în special la pacienţii tineri. Cauza cea mai frecventă ar fi un sprint spre înainte, practicarea intensivă a anumitor sporturi care suprasolicită tendonul (tenis, squash, baschet, fotbal etc.), alergatul sau săriturile. Mai rar poate apărea și în urma unei lovituri directe (lovirea gleznei de marginea ascuţită a unui pat).
Simptome
Ruptura tendonului lui Ahile este depistată imediat de către pacient. Apare o durere bruscă la nivelul tendonului, pacientul acuză senzaţia de lovitură/pocnitură în spatele gleznei, mersul va fi mult îngreunat. De asemenea poate apărea tumefacţie (umflătură) şi echimoză (vânătaie) locală.
Diagnostic
În marea majoritate a cazurilor, în urma anamnezei (reprezintă totalitatea informațiilor obținute de medic de la pacient) și a unui examen clinic precis și riguros putem pune direct diagnosticul de ruptură de tendon ahilean. Efectuarea unei radiografii de gleznă este indicată pentru a exclude o leziune osoasă (fractură).
Tratament
Tratamentul rupturii tendonului ahilean poate fi conservator (nechirurgical) sau chirurgical, în majoritatea cazurilor indicaţia pentru reconstrucţia chirurgicală fiind prima opţiune terapeutică. Tratamentul chirurgical presupune sutura („coaserea”) celor 2 capete ale tendonului rupt.
Recuperare
În urma intervenţiei chirurgicale pacientul rămâne internat în spital o noapte. Post-operator glezna va fi imobilizată într-o orteză specială pentru aproximativ 6-8 săptămâni. Mersul pe piciorul operat va fi de asemenea nerecomandat. Kinetoterapia joacă un rol extrem de important pentru o recuperare bună și rapidă a mobilităţii gleznei și a musculaturii din jurul acesteia. Timpul de recuperare diferă în funcție de pacient (vârsta, nivelul de activitate la care doreşte să se întoarcă) şi de gradul rupturii. Pacientul va primi la externare un protocol individualizat pe care să-l urmeze în cadrul recuperării.
Monturile (Hallux valgus)
Generalităţi
Montul sau hallux valgus reprezintă cea mai comună deformare a piciorului. Este o deformare progresivă a piciorului în care halucele (degetul mare de la picior) deviază de la poziţia normală și se curbează, împinge spre degetul alăturat. De asemenea primul metatarsian (osul cu care se articulează halucele) deviază spre interior. Hallux valgus-ul modifică anatomia şi biomecanica piciorului.
Cauze
Până în prezent nu se cunoaşte cu exactitate de ce unii oameni fac monturi și alţii nu fac. Exista într-adevăr anumiţi factori care predispun la apariţia bolii, cum ar fi predispoziţia genetică (daca unul sau ambii părinţi au avut, şansele sunt mari ca și dumneavoastră să dezvoltaţi această deformare a piciorului), sexul feminin, încălţămintea neadecvată (pantofii cu toc și încălţămintea îngusta tip „stiletto” care strânge degetele de la picioare), alte anormalităţi structurale ale piciorului.
Simptome
Pacientul afirmă în majoritatea cazurilor că „i-a crescut o bucată de os” sau că are „o umflătură dureroasă” pe partea internă a piciorului. După cum explicam, montul reprezintă o deviere de ax a primului metatarsian și nu o creştere osoasă anormală. În stadiile incipiente ale bolii simptomatologia poate să lipsească. Pacientul nu are dureri și poate să meargă fără probleme cu orice tip de încălţăminte. De multe ori doar aspectul estetic este îngrijorător pentru pacient. În stadiile avansate apare durerea, pielea de la nivelul montului se poate înroşi și umfla, poate apărea senzaţia de arsură. Pacientul are dureri la mers și dificultăţi în a-și găsi încălţămintea adecvată. Halucele poate „încăleca” celelalte degete. Destabilizarea halucelui poate duce secundar și la dureri sau deformări ale celorlalte degete de la picior.
Diagnostic
În majoritatea cazurilor examenul clinic este suficient pentru a pune diagnosticul de hallux valgus. Examenul radiologic este esenţial pentru a clasifica stadiul bolii și pentru a stabili amploarea deformării halucelui.
Tratament
Tratamentul iniţial al monturilor este cel conservator (nechirurgical), urmărind-se ameliorarea simptomatologiei. Se recomandă purtarea pantofilor largi (care au mai mult spaţiu pentru degetele de la picior), distanţiere sau protectoare din silicon pentru degetele de la picioare. Este bine de ştiut că monturile pot progresa în mărime și severitate. Tratamentul conservator are rolul de a ameliora simptomatologia însa nu poate corecta deformarea piciorului. Odată montul apărut, acesta nu se va corecta fără intervenţie chirurgicală. Dacă pacientul nu răspunde la tratamentul conservator, intervenţia chirurgicală rămâne singura opțiune terapeutică. Prin intervenţia chirurgicală se corectează deformarea halucelui și se îmbunătăţeşte structura și funcţia piciorului. În literatură au fost descrise până în prezent peste 130 de tehnici chirurgicale pentru corecţia monturilor. În funcție de gradul de severitate al deformării putem lua împreuna decizia cea mai bună pentru corectarea acesteia.
Recuperare
În urma intervenţiei chirurgicale pacientul rămâne internat în spital o noapte. Post-operator veți purta timp de 4-6 săptămâni o încălţăminte specială cu care veți avea voie să călcaţi pe piciorul operat. Piciorul va fi umflat câteva luni după operaţie. Înnotul și mersul pe bicicleta stationară vor fi posibile după 4-6 săptămâni, jogging-ul uşor după aproximativ 9 săptămâni. Pacientul va primi la externare un protocol individualizat pe care să-l urmeze în cadrul recuperării.
Artroza halucelui (Hallux rigidus)
Generalităţi
După cum îi zice și denumirea, hallux rigidus este determinat de rigiditatea degetului mare de la picior (haluce). Hallux rigidus este un tip de artrită degenerativă (uzură) a articulaţiei degetului mare (metatarso-falangiană), aceasta fiind denumită şi „artroza degetului mare de la picior”. La fel ca și în cazul celorlalte forme de artroză (coxartroza sau gonartroza) cartilajul de la nivelul articulaţiei se deteriorează ducând astfel la dureri și la pierderea mobilităţii articulare.
Cauze
Pentru mulţi pacienţi apariţia hallux rigidus nu se poate corela cu vreo cauză. Apare din cauza stresului ridicat ce acţionează la nivelul articulaţiei în timpul mersului (fiecare pas corespunde unei forte egale cu de 2x greutatea corporală pe articulaţia halucelui). Muncitorii sau sportivii care își suprasolicită articulaţia halucelui sunt mai predispuşi la această afecțiune în timp. Alte cauze pot fi traumatismele în trecut, diverse boli inflamatorii (poliartrita reumatoidă, guta).
Simptome
Principalul simptom este durerea. Halucele îşi pierde din mobilitate. Articulaţia se poate umfla și înroşi. Pot apărea răni sau pielea se poate îngroşa la contactul cu încălţămintea. Pacientul are dificultăţi în a-și găsi o încălţăminte confortabilă. Pot apărea osteofite (ciocuri osoase) care se pot palpa la nivelul articulaţiei.
Diagnostic
În urma anamnezei (reprezintă totalitatea informațiilor obținute de medic de la pacient) și a unui examen clinic precis și riguros putem suspiciona hallux rigidus. Examenul radiologic este esențial pentru a diagnostica și pentru a clasifica stadiul bolii.
Tratament
În stadiul incipient al bolii se recomandă tratamentul conservator (nechirurgical). Acesta constă în infiltratii locale, fizioterapie, purtarea unei încălţăminte adecvate (pantofi largi la nivelul degetelor), modificarea activităţilor care duc la apariţia simptomelor. În stadiile avansate în care simptomatologia este severă și nu se ameliorează, tratamentul chirurgical rămâne singura optiune terapeutică. În literatură au fost descrise până în prezent mai multe tehnici chirurgicale pentru tratarea hallux rigidus (de exemplu îndepărtarea osteofiților, blocarea articulaţiei cu ajutorul unor şuruburi sau plăcuţe, protezarea articulaţiei). In funcție de gradul de severitate al afecțiunii putem lua împreună decizia cea mai bună pentru corectarea acesteia.
Recuperare
În urma intervenţiei chirurgicale pacientul rămâne internat în spital o noapte. Post-operator veți purta timp de 4-6 săptămâni o încălţăminte specială cu care veți avea voie să călcaţi pe piciorul operat. Piciorul va fi umflat câteva luni după operaţie. Înotul și mersul pe bicicleta statică vor fi posibile după 4-6 săptămâni, jogging uşor după aproximativ 9 săptămâni. Pacientul va primi la externare un protocol individualizat pe care să-l urmeze în cadrul recuperării.
Deformaţiile degetelor de la picioare
Generalităţi
În mod normal degetele de la picior ar trebui să fie drepte. Atunci când degetele se îndoaie în jos vorbim despre o deformare a acestora. Acestea apar în formă de „gheară” sau de „cârlig”. Această afecţiune poate fi prezentă la oricare deget de la picior, cel mai frecvent fiind întâlnită la al doilea sau la al treilea deget (degetele de lângă degetul mare). O altă condiţie patologică presupune încălecarea degetelor de la picior (un deget trece pe deasupra sau pe dedesubtul degetului alăturat).
Cauze
Deformaţiile degetelor pot fi congenitale (foarte rar) sau dobândite. Cele mai comune cauze sunt: traumatice, încălţămintea neadecvată care sporeşte presiunea asupra degetelor (tocuri, încălţăminte îngustă la nivelul degetelor), hallux valgus, artrite inflamatorii (poliartrita reumatoidă), diabet, disfuncţionalităţi neurologice.
Simptome
Cel mai frecvent simptom este disconfortul apărut în timpul mersului. Din cauza conflictului cu pantoful pacientul are dureri. În timp pot apărea bătături atât la nivelul degetului afectat cât și la nivelul tălpii. Odată cu trecerea timpului degetele de la picior devin contractate și rigide. Pacientul nu își mai găseşte încălţămintea adecvată, bătăturile devin din ce în ce mai dureroase și mersul devine tot mai dificil.
Diagnostic
În majoritatea cazurilor examenul clinic precis și riguros este suficient pentru a stabili diagnosticul. Examenul radiologic este esenţial pentru a clasifica stadiul bolii și pentru a stabili amploarea patologiilor asociate (hallux valgus, hallux rigidus).
Tratament
Tratamentele conservatoare nu corectează diformitatea însa pot ameliora simptomatologia. În cazurile în care tratamentul conservator (încălţăminte largă și comodă, strapping, orteze speciale, kinetoterapie) eşuează și simptomatologia este severă, degetele de la picior pot fi îndreptate chirurgical. Odată apărută deformarea degetelor, singura modalitate de corecţie este prin intervenţie chirurgicală.
Recuperare
În urma intervenţiei chirurgicale pacientul rămâne internat în spital o noapte. Post-operator veți purta timp de 4-6 săptămâni o încălţăminte specială cu care veți avea voie să călcaţi pe piciorul operat. Piciorul va fi umflat câteva luni după operaţie. Înotul și mersul pe bicicleta statică vor fi posibile după 5-6 săptămâni, jogging uşor după circa 10 săptamâni. Pacientul va primi la externare un protocol individualizat pe care să-l urmeze în cadrul recuperării.